Selecționerul Franței, Claude Onesta, a ținut să facă unele precizări suplimentare legate de meciul câștigat în fața băieților noștri (31-21), iar cotidianul L’Equipe a găsit de cuviință să noteze cuvintele celui care pregătește pe campionii olimpici de la Beijing.
D-le Onesta, cu ce impresie ați rămas după acest prim meci disputat împotriva românilor? Am început cu dreptul și acesta e lucrul cel mai important până la urmă, dar am consemnat momente de uimire în tabăra noastră care mă cam pun pe gânduri. Au fost multe ezitări, dar personal apreciez felul în care ne-am apărat, iar portarul Omeyer mi-a plăcut în mod deosebit.
Repet, însă, am văzut destule lucruri jenante în jocul nostru. Una peste alta, sunt mulțumit mai degrabă de rezultat decât de jocul prestat. Și, chiar și așa, diferența de scor s-a făcut abia spre finalul mneciului. Cred, și era normal să se fi întâmplat așa, că trebuia sa ne fi desprins pe tabela de marcaj mult mai devreme. Doar trei goluri la pauză, au fost chiar două diferență la un moment dat, bine că nu ne-am panicat și, până la urma am realizat diferența de scor scontată.
Echipa este încă la faza de reglaj… Păi, asta am spus-o încă de la început, suntem încă departe de potențialul nostru maxim, dar este bine că mașina s-a pus singură în marș. Și asta, fără a o forja la maximum. Avem nevoie de jocuri în picioare, adevărul este că am jucat prea puțin în formula actuală și se simte o certă lipsă de omogenitate. Pe urmă, sunt oameni care au fost multă vreme accideentați, Mikael Guigou de exemplu. Sunt de notorietate probleme sale cu aductorii, iar în cele două partide de pregătire pe care le-am susținut în sala de la Bercy omul nu a jucat aproape deloc.
Nu-i niciun secret în ceea ce vă spun acum. Atunci când joci puțin, când te antrenezi la fel de rar, este evident că vei intra cu greu în competiție, iar cel mai bun exemplu în acest sens este Daniel Narcisse. Tipul aruncă o dată la poartă, ratează, se enervează, aruncă și a doua oară, mai slab decât prima, îl țin pe bancă, el comentează… Cam asta ar fi. Dar, aceste lucruri le aranjăm noi între noi. Urmează Argentina… Mai mulți dintre jucătorii lor au declarat că pentru ei meciul cu Franța va fi ceva special… Depinde de ceea ce vor ei să înțeleagă prin asta. Oricum, handbalul nu este nici fotbal, nici baschet, nici măcar rugby, sporturi la care, într-adevăr, sudamericanii sunt extrem de puternici. Să fim serioși, Argentina este lumea a treia a handbalului. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că nu le-ar strica un plus de modestie. Cum veți proceda? Veți rula tot lotul? Aș vrea eu, dar nu cred că voi face acest lucru. Intenționez să-i introduc tot pe cei de bază, nu sunt încă mulțumit de felul în care merg relațiile de joc dintre titulari. Aveți răbdare, doar v-am promis titlul mondial!
Â
traducere și adaptare de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER